Aer greu…trecatori enervati. O fata grabita, fara cheile de la masina isi face loc printre fetele cenusii, reci. E singura. Isi trece din cand in cand degetele prin par, regretand ca nu a folosit mai mult fixativ dimineata. Merge incet, calcand atent pe trotuarul imbibat cu apa. O rafala de vant o face sa tresara si sa-si ridice gulerul la haina. Ploaia se inteteste. Parul care ii tot vine in fata ii distrage atentia si ii da o stare de agitatie; se gandeste cu groaza la soarta proiectelor tocmai acum scoase de la printat, aflate la cheremul nemiloasei umiditati.
Ochii ii ratacesc pe strada. Un barbat de vreo 40 de ani se uita lung la ea. “Oare se vede ca sunt derutata? Oare se uita la parul meu? Mi s-a intins rimelul? E nasul meu prea evident?”
Nemultumirea nu e doar o traire de moment…nemultumirea a devenit pentru unii un mod de viata. Si odata ce click-ul s-a produs si aceasta stare a incoltit in tine ea te acapareaza, se intinde ca o maladie si face ca orice neplacere, oricat de minora, sa ajunga cel putin un mare disconfort.
Ai fi vrut sa iti mearga mai bine, ca lucrurile sa fi evoluat in unele puncte catre alte directii. De la visul de a fi balerina de la 5 ani pana la cel de model de la 16…cum de ai ajuns economista cand tu visai glorie artistica?
Din clipa in care te postezi dimineata in fata oglinzii te supui unui tir nemilos de intrebari: “Sunt destul de slaba? Am tenul suficient de luminos? Am fesele destul de ferme? Am dintii indeajuns de albi, parul destul de stralucitor, buzele destul de pline? Am ochii prea mici si nasul prea mare?”. Indubitabil, ai fi mult mai atragatoare daca ai conduce masina X….si ai fi mai fericita daca te-ai imbraca de la firma Y, ai fuma tigari Z si ai manca produse T.
Asa de curiozitate, fa un exercitiu. Intampina orice colega sau prietena cu replica “Dumnezeule, arati superb! (conditie: complimentul trebuie sa fie sincer) si vezi cum reactioneaza. Un astfel de test desfasurat pe parcursul a o saptamana, intr-un colectiv numai cu fete cu vino-ncoa’ s-a soldat numai cu raspunsuri de genul: “Eu superba? Cred ca nu vezi bine.”, “Nu stiu ce m-as face fara produsele de machiaj, ca am niste cearcane!”, “ Sa ma vezi cand ma trezesc. Ai rupe-o la fuga!”, “Probabil tu mergi pe principiul ca frumusetea vine din interior!”.
Nu, nu zice nimeni ca trebuie sa ai un pancreas dragalas ca sa fii frumoasa in interior dar, in loc sa iti iei postura de victima a fortelor malefice care vor sa iti strice dispozitia, incearca pentru un moment sa te gandesti la ce ai…da, viata ta e grea, muncesti mult, tii cura de slabire dar eforturile tale nu raman nerasplatite si numai tu trebuie sa ai grija de asta. E greu sa lasi negrul doar pentru ocaziile speciale si sa adopti indraznetul roz, dar daca e asa de greu...pana la rozul dens incearca niste pasteluri.
No comments:
Post a Comment