...me. Iubesc Iasul in poza asta... sentiment nou pentru sufletul meu incircit de revolta fata de strazile prafuite, mentalitati inghesuite si dorinte refulate de evadare.
Si, apropo de frustrari, ma simt nevoita sa precizez ca in ultima vreme am avut mai mult ca oricand senzatia ca noi, iesenii, ca sa nu ma intind mai mult decat pot duce, ne sufocam reciproc.
Toti arata cu degetul si isi freaca individualitatea care de care mai pregnanta in nasul celorlalti, toti au idei originale, toti sunt pentru idealuri inalte si promovarea pesoanei cu tot cu aspiratiile ei (si nu ma exclud din nici una din categoriile de mai sus)...doar de am incerca sa intelegem ca si ceilalti au personalitate, poate la fel de "remarcanta" ca a noastra. E ok sa te manifesti artistic, social sau intelectual cat mai activ dar eu deja am o problema cand personalitatea mult prea colorata a lui X, sa zicem, incearca ostentativ sa o inhibe pe a mea.
Ne calcam pe bataturi, fratilor, asta e! Si la propriu si la figurat. Si ca sa fiu cat mai clara ar trebui sa rememorez un episod la care am asistat intr-un maxi zilele trecute. Simtindu-ma norocoasa ca am prins un loc, spre disperarea totala a babelor care blameaza tineretul din ziua de azi chiar de la primul pas in mijlocul de transport, am purces la o observare minutioasa a persoanelor de pe culoar. Langa sofer, o batrana speriata ca ii fura cineva impulsurile de la telefonul fix, apoi un barbat inalt, cu chipiu si cu "POLITIA Comunitara" pe spate (el cred ca a lipsit in ziua cand s-au impartit Logan-uri), pe la mijloc o tipa care statea cu ochii doar pe telefonul mobil, foarte comoda, rezemata de un scaun si uitandu-se urat la un domn care dorea sa treaca spre spatele microbuzului. Indiganta ca ii calca spatiul alocat orgoliului ei tipa a comentat ceva la care domnul ii zice "Cucoana nu esti numai tu aici!". Speriata poate ca si-a dat seama ca nu e la ea in masina a ripostat cu un zambet, care mie imi place sa cred ca ascundea o urma de jena, "Cucoana e bunica-ta!". Ok, clar nu era jenata dar nu ar fi stricat sa aiba constiinta ca exista oameni acolo, care merita luati in considerare doar pentru ca sunt OAMENI (sau traiesc eu pe Marte si astept de la pamanteni principii de viata extraterestre) si nu ar fi exclusi ca unii sa fie mai importanti decat ea cu tot cu personalitea ei "marcanta".
Cand am ajuns in statie, i-am sifonat si eu masa de stima de sine care plutea pe o arie de un metru patrat in jurul ei, pentru ca nu reuseam ca ajung la usa.
Singura concluzie care mi se pare ca nu e chiar de prisos in situatia asta ar fi ca cine are atata individualite n-are ce cauta in mijloacele de transport in comun.
