The head hunter got the copywriter

Era o vreme cand toti isi scoteau palaria in fata ta daca erai avocat sau medic. Sa nu mai vorbim de mult respectatul “domn inginer”. Acum, in conceptia populara, daca esti avocat musai esti plin de fite si lucrezi la vreun birou notarial unde pui stampile pe certificate iar daca esti medic ce sa zicem?... numai atentiile iti mai misca inima.
Astazi, cartile de vizita sunt mult mai atractive daca sub nume scrie o denumire, de preferabil in engleza, cu inteles dublu si incetosat. Aceste slujbe sunt provocatoare, ravnite si suna al naibii de bine! Si cum sa nu sune daca numai simpla rostire a denumirii jobului lasa lumea cu gura cascata. Mama banuieste ca tu nu te-ai angajat nicaieri si ca te intretine cineva iar vecina de la II cand a auzit ca esti “copiroaitar” a scotocit in toate partile si cum nu a auzit ce e ala, banuieste ca o fi vreo secta.
Primul job care face furori este cel de copywriter. Oficial, copywriterul este cel care creaza ideea/textul inclus in mesajele publicitare, pornind de la indicatiile primite de la client. Off-record, copywriter-ul este un rasfatat al vietii profesionale. Ajunge la serviciu asa cum ii vine inspiratia si dispare la fel de brusc pentru o incursiune in locurile care il aprovizioneaza cu idei….belferul, closca cu ideile de aur, el e ganditor si e mereu gata sa creeze, excentric si original.
Ce face el de fapt? Creeaza sloganuri, dialoguri, descrieri de produs. Dincolo de imaginea idilica a geniului care se perinda misterios prin birou gata sa mai scoata o perla, copywriterul are si el un program 9-17 care nu tine cont de fazele inspiratiei lui, creativitatea lui trebuie sa fie mereu in limitele impuse de client si are si el un punct slab, ca toti muritorii de rand: deadline-urile.
Art director-ul traieste si el in lumea creatiei absolute. In cadrul unei agentii de publicitate cei doi lucreaza mana in mana pentru ca art directorul este cel care se ocupa de transpunerea in imagini a mesajelor concepute de copywriter. El este cel care da tonul vizual al produsului iar munca lui nu e deloc usoara. Inchipuiti-va ca trebuie sa creati o imagine fresh, plina de semnificatii in fiecare zi. Deci, poate o fi salariul de peste 1000 de euro dar ca sa ii si castigi trebuie sa fii un fel de guru al graficii.
Pana acum, am vorbit de un fel de poeti moderni si pictori nonconformisti, transpusi in varianta moderna. Dar cine le da si astora un upgrade? Pai nimeni altul decat trainer-ul. El este un fel de dascal pentru ratustele ratacite ale companiilor, un fel de formator de minti. El elaboreaza strategii, face statistici si incearca sa descopere si sa elimine punctele slabe in organizarea unei firme. Oricat de frumos ar suna jobul, nu trebuie de fapt sa stai in birou si sa dai sfaturi, pentru ca el nu se ocupa de elevi de liceu care asculta muzica in ultima banca ci de adulti, de profesionisti care se asteapta sa le fie provocate limitele, sa li se arate solutii revolutionare. Ce iti trebuie ca trainer? Multa energie. In primul rand. Apoi excelente abilitati de comunicare si de multa rabdare, cunostinte despre natura umana si de experienta de viata.
Si, in fine, am ajuns si la temutul head hunter. Oricat de fioros ar parea, el este de fapt un fel de James Bond al Resurselor Umane. Este un recrut iscusit, are acces la informatii private, se invarte in cercuri de oameni sus-pusi si cluburi exclusiviste unde gaseste oamenii-cheie…pentru ca asta trebuie el sa faca. Sa gaseasca omul potrivit pentru jobul potrivit. Si nu orice fel de job, ci un post de conducere. El trebuie sa fie charismatic, original, cu o cultura generala extrem de vasta, un bun negociator si o fire persuasiva.

Pledoarie pentru o stare de bine

Aer greu…trecatori enervati. O fata grabita, fara cheile de la masina isi face loc printre fetele cenusii, reci. E singura. Isi trece din cand in cand degetele prin par, regretand ca nu a folosit mai mult fixativ dimineata. Merge incet, calcand atent pe trotuarul imbibat cu apa. O rafala de vant o face sa tresara si sa-si ridice gulerul la haina. Ploaia se inteteste. Parul care ii tot vine in fata ii distrage atentia si ii da o stare de agitatie; se gandeste cu groaza la soarta proiectelor tocmai acum scoase de la printat, aflate la cheremul nemiloasei umiditati.
Ochii ii ratacesc pe strada. Un barbat de vreo 40 de ani se uita lung la ea. “Oare se vede ca sunt derutata? Oare se uita la parul meu? Mi s-a intins rimelul? E nasul meu prea evident?”

Nemultumirea nu e doar o traire de moment…nemultumirea a devenit pentru unii un mod de viata. Si odata ce click-ul s-a produs si aceasta stare a incoltit in tine ea te acapareaza, se intinde ca o maladie si face ca orice neplacere, oricat de minora, sa ajunga cel putin un mare disconfort.
Ai fi vrut sa iti mearga mai bine, ca lucrurile sa fi evoluat in unele puncte catre alte directii. De la visul de a fi balerina de la 5 ani pana la cel de model de la 16…cum de ai ajuns economista cand tu visai glorie artistica?
Din clipa in care te postezi dimineata in fata oglinzii te supui unui tir nemilos de intrebari: “Sunt destul de slaba? Am tenul suficient de luminos? Am fesele destul de ferme? Am dintii indeajuns de albi, parul destul de stralucitor, buzele destul de pline? Am ochii prea mici si nasul prea mare?”. Indubitabil, ai fi mult mai atragatoare daca ai conduce masina X….si ai fi mai fericita daca te-ai imbraca de la firma Y, ai fuma tigari Z si ai manca produse T.
Asa de curiozitate, fa un exercitiu. Intampina orice colega sau prietena cu replica “Dumnezeule, arati superb! (conditie: complimentul trebuie sa fie sincer) si vezi cum reactioneaza. Un astfel de test desfasurat pe parcursul a o saptamana, intr-un colectiv numai cu fete cu vino-ncoa’ s-a soldat numai cu raspunsuri de genul: “Eu superba? Cred ca nu vezi bine.”, “Nu stiu ce m-as face fara produsele de machiaj, ca am niste cearcane!”, “ Sa ma vezi cand ma trezesc. Ai rupe-o la fuga!”, “Probabil tu mergi pe principiul ca frumusetea vine din interior!”.
Nu, nu zice nimeni ca trebuie sa ai un pancreas dragalas ca sa fii frumoasa in interior dar, in loc sa iti iei postura de victima a fortelor malefice care vor sa iti strice dispozitia, incearca pentru un moment sa te gandesti la ce ai…da, viata ta e grea, muncesti mult, tii cura de slabire dar eforturile tale nu raman nerasplatite si numai tu trebuie sa ai grija de asta. E greu sa lasi negrul doar pentru ocaziile speciale si sa adopti indraznetul roz, dar daca e asa de greu...pana la rozul dens incearca niste pasteluri.