Bad news people….A mai trecut un an. Peste noi toti…
Si ce prilej mai bun decat un nou inceput pentru a ne face sa ne deschidem sufletele chiar si numai catre sine si sa ne uitam la urmele poate superficiale, sau nu, lasate de 2007 in viata noastra.
De abia am gasit si eu timp sa stau efectiv doar cu mine si sa directionez spiritul meu analitic, nu spre exterior ca intotdeauna, ci spre inauntru. De obicei, acolo, nu dau peste mine ci, de fapt ma intalnesc tot cu ceilalti. Rascolesc printre atitudini pro si contra vizavi de ceva anume, prin toata gama de sentimente, de pareri, mereu raportate la ceilalti. Dar incercand sa trec prin tot desisul acesta de alti mai mult sau mai putin apropiati, am reusit sa dau si de un sine pierdut pe acolo …si l-am intrebat ce a facut el in 2007. Nu mi-a raspuns nimic si a trebuit sa cercetez…
Sunt ani frumosi, care ne aduc zambetul pe buze si la batranete, cand nu suntem prea senili ca sa ni-i aducem aminte, sunt ani in care trebuie sa ne reculegem , sa ne regasim dupa ce realitatea noastra a fost spulberata de ceva tragic …si mai sunt ani de umplutura, in care nu neaparat ca nu am trait dar nimic din ce am facut in acel timp nu reuseste sa ne grefeze durabil sufletul.
2007 a fost un pic cam ametitor si totusi un an bun, dar cu siguranta imi va pali in memorie cu timpul… intre 2006 si 2008, ca un fel de culoar intre doua camere.
Pe 2008 il vreau de partea mea, nu pentru ca am planuri marete si asteptari nemaipomenite. Vreau doar sa vad ce imi rezerva necunoscutul. Nu cer abilitati de clarvazatoare pentru ca nu ma grabesc sa il descopar inainte de vreme. Vreau sa fiu impacata cu alegerile pe care le voi face pentru ca ele sa fie sustine 100% de implicarea mea sufleteasca si mai vreau sa pot sa zambesc in decembrie, privind in urma ... cu un zambet care sa imi revina cand ma gandesc la 2008 si in prag de senilitate.
Ca sa o citez pe Mihaela Radulescu: Ocupa-te cu viata, dar nu uita ca tu trebuie sa o traiesti pe ea, nu ea pe tine.
