When you get bit by a snake, you have to suck the poison out

Ce e rautatea si ce ne impinge sa fim rai? A fi rautacios e ceva inascut sau dobandit pe parcurs, ceva cu care ne inzestreaza, nu natura, ci societatea? Nu vreau sa fac referire la actele grave de violenta, ci mai ales la meschinariile cotidiene, care ne fac sa ne impungem cat mai social cu putinta. Poate rezista intangibila o entitate sociala, fara sa raspunda la rautate chiar si numai defensiv? Sa presupunem prin absurd ca da…si atunci sa ne imaginam cam cum ar fi privita.
Dorinta de a fi primul, nevoia de a excela este o tendinta mai mult ca sigur imprimata de societate si de mediul in care am crescut. Din ea, de deduce automat ideea de concurenta, de unde si tendinta spre egoism ca mai apoi sa ii invidiem pe cei care ne-o iau inainte.
Mai departe, devenim ipocriti pentru a ne face posibile relatii utile si ii periem pe cei de pe urma carora speculam cateva beneficii minore. Dar mult prea devreme ni se pune in gat pastila asta de bunavointa fortata si devenim dusmanosi si incepem sa vorbim pe la spate pe cine putem, tot in speranta de a mai inainta un pas in ierarhie. Asadar, ne aflam in prag de barfa dar, cum cel mai probabil aceasta ajunge zvon, se intoarce indubitabil impotriva celui ce a lansat-o. Ne simtim incoltiti si atunci cade si ultimul zid si ne salvam pielea printr-o minciuna atent ticluita. In caz ca se iveste ocazia putem da vina pe altcineva. Daca totusi am fost desconspirati si suntem in cadere libera, e de neconceput ca triumful sa ramana imbatator si euforic pentru altii, asa ca alegem sa ne afundam in grup, tragand dupa noi pe care ne e mai la indemana. Acolo, undeva mai jos (decat restul?) devenim si mai dusmanosi si ne apucam iarasi de conspirat. Intre timp, ne scuzam ca “Viata asta e parsiva!” si promitem solemn catre sine ca data viitoare sa stim sa ne descotorosim definitiv de obstacole, simpatii inutile si afectiuni dispersante. Si aceasta nu pentru ca am fi toti naturalmente setati spre rau ci pentru ca avem impresia ca ramanem in urma daca nu dam si noi ghionturi ca cei pe care inferioritatea ii face sa se zbata cu infierare sa castige un avantaj, un bonus pe care mai apoi sa il fluture pe sub nas celorlalti, ca un balsam pentru personalitatea lor de mult ciuntita.