inner kit

2008-05-20T12:20:00.001-07:00

You Belong in Paris

Stylish and expressive, you were meant for Paris.

The art, the fashion, the wine!

Whether you're enjoying the cafe life or a beautiful park...

You'll love living in the most chic place on earth.

What City Do You Belong In?

Not always greener on the other side

2008-04-08T08:39:00.000-07:00

Ce faci cînd nu te mai simţi bine în papucii tăi? ...Asta presupunînd că ai cunoscut şi momentele magnifice în care pielea proprie ţi se părea cel mai bun loc din lume în care ai putea fi. Ce faci? Păi,arunci ochii în stînga sau în dreapta, în curtea vecinilor, a.k.a. rudă/prieten/cunostinţă/vecin/coleg şi vezi că ei arată mai bine, au luminozitatea aia a feţei pe care o au toţi oamenii impăcaţi cu sine, viaţa lor amoroasă pare fără cusur, jobul îi satisface atît psihic cît şi financiar şi toate parcă li se aştern la picioare. Reacţia următoare, de preferabil nu invidie răutăcioasă, e compătimire de sine şi o deznădejde totală alimentată de gîndul încolţit de mult în tine, că mereu o să tînjeşti după pajiştea celuilalt.
Iţi faci un inventar al vieţii tale, în toate compartimentele şi ţi se pare că la tine toată iarba e de mult umplută de buruieni dar...iarăşi, ce faci dacă nu îţi place grădinăritul? Ajungi la o dilemă care ori te mobilizează ori te aruncă într-o dezolantă resemnare ce nu duce decît la deşertificarea totală a colţului tău de lume.
Sună a simptome de depresie, nu e aşa? Dar nu, tu nu ajungi acolo, te mobilizezi, aruncînd din cînd în cînd cîte o ocheadă motivaţională peste gard. Intr-un final, după o alternanţă nesfîrşită de zile ba grozave, ba insuportabile, ajungi să te simţi relativ mulţumit. Atunci începi să ridici capul şi să vezi că toată luminozitatea aia roz din viaţa celorlalţi îţi deranja privirea doar pentru că învăţasei să te uiţi doar la întuneric, că nu toată armonia afişată public continuă şi după uşile închise ale unui cămin, că jobul perfect s-ar putea să fie de fapt un calvar iar majoritatea oamenilor se străduiesc continuu să pară mai fericiţi decît sunt. Inveţi şi că, în public,iarba e mereu verde iar putregaiul se ascunde discret sub gazon, cu o cochetărie ce trebuie să mascheze actul, devenit reflex de acum.

Made by ...

2008-03-28T02:04:00.000-07:00

...me. Iubesc Iasul in poza asta... sentiment nou pentru sufletul meu incircit de revolta fata de strazile prafuite, mentalitati inghesuite si dorinte refulate de evadare.

Si, apropo de frustrari, ma simt nevoita sa precizez ca in ultima vreme am avut mai mult ca oricand senzatia ca noi, iesenii, ca sa nu ma intind mai mult decat pot duce, ne sufocam reciproc.
Toti arata cu degetul si isi freaca individualitatea care de care mai pregnanta in nasul celorlalti, toti au idei originale, toti sunt pentru idealuri inalte si promovarea pesoanei cu tot cu aspiratiile ei (si nu ma exclud din nici una din categoriile de mai sus)...doar de am incerca sa intelegem ca si ceilalti au personalitate, poate la fel de "remarcanta" ca a noastra. E ok sa te manifesti artistic, social sau intelectual cat mai activ dar eu deja am o problema cand personalitatea mult prea colorata a lui X, sa zicem, incearca ostentativ sa o inhibe pe a mea.
Ne calcam pe bataturi, fratilor, asta e! Si la propriu si la figurat. Si ca sa fiu cat mai clara ar trebui sa rememorez un episod la care am asistat intr-un maxi zilele trecute. Simtindu-ma norocoasa ca am prins un loc, spre disperarea totala a babelor care blameaza tineretul din ziua de azi chiar de la primul pas in mijlocul de transport, am purces la o observare minutioasa a persoanelor de pe culoar. Langa sofer, o batrana speriata ca ii fura cineva impulsurile de la telefonul fix, apoi un barbat inalt, cu chipiu si cu "POLITIA Comunitara" pe spate (el cred ca a lipsit in ziua cand s-au impartit Logan-uri), pe la mijloc o tipa care statea cu ochii doar pe telefonul mobil, foarte comoda, rezemata de un scaun si uitandu-se urat la un domn care dorea sa treaca spre spatele microbuzului. Indiganta ca ii calca spatiul alocat orgoliului ei tipa a comentat ceva la care domnul ii zice "Cucoana nu esti numai tu aici!". Speriata poate ca si-a dat seama ca nu e la ea in masina a ripostat cu un zambet, care mie imi place sa cred ca ascundea o urma de jena, "Cucoana e bunica-ta!". Ok, clar nu era jenata dar nu ar fi stricat sa aiba constiinta ca exista oameni acolo, care merita luati in considerare doar pentru ca sunt OAMENI (sau traiesc eu pe Marte si astept de la pamanteni principii de viata extraterestre) si nu ar fi exclusi ca unii sa fie mai importanti decat ea cu tot cu personalitea ei "marcanta".
Cand am ajuns in statie, i-am sifonat si eu masa de stima de sine care plutea pe o arie de un metru patrat in jurul ei, pentru ca nu reuseam ca ajung la usa.
Singura concluzie care mi se pare ca nu e chiar de prisos in situatia asta ar fi ca cine are atata individualite n-are ce cauta in mijloacele de transport in comun.

N-a fost odata...

2008-03-04T21:24:00.000-08:00

Astazi am chef sa imi imaginez viata mea ca pe o poveste... si fiecare zi care trece e o alta fila din acea poveste. E un fel de poveste in rama, cu mai multe povestioare in cadrul larg care a debutat odata cu mine. Sa zicem ca acum ma aflu in desfasurarea actiunii, sau mai precis...ar fi cam intr-un sfarsit de intriga. Nu vreau sa astept punctul culminant si, in nici un caz, deznodamanatul.
Totusi, mie nu imi place sa spun povesti. Pot sa imi analizez viata din acest punct de vedere, sa o proiectez astfel dar istorisirea mea ramane nespusa, ca o soapta rostita prea incet in mijlocul unei forfote.
Nu imi place sa povestesc tot ce am facut la sfarsit de zi si nici sa imi dezvalui momentele speciale din viata...Poate e dintr-un soi de egoism dar mi se pare ca daca sunt doar ale mele, au ceva mai aparte decat daca le transpun in cuvinte cu lux de amanunte pentru urechile curioase ale auditoriului.
Nu imi place sa dau detalii pentru ca oricum ceea ce retin eu ca fiind esential poate parea lipsit de relevanta pentru altul, care are o viziune diferita asupra lucrurilor...si oricum, detaliile alea au insemnatate afectiva doar pentru mine.
Pentru ceilalti sunt picanterii si fac deliciul povestii.
Dar nu imi place sa spun povesti... ma fascineaza numai sa le traiesc.

2008-02-24T12:21:00.001-08:00

Recurenta "Easy Rider"

2008-02-20T11:35:00.001-08:00

De ce recurenta?
De asta si ...

What Classic Movie Are You?
personality tests by similarminds.com

Paler si INXS

2008-02-07T11:55:00.000-08:00

Yeah, I know! Asociatie bizara... dar nu stiu de ce mereu fac aceeasi conexiune cand ascult melodia asta...si, fiindca e una dintre preferatele mele, o ascult destul de des. In consecinta, ma gandesc mult la Viata pe un peron.

Still recording...

2008-02-05T01:33:00.001-08:00

Poate nu toti simt nevoia, dar eu una trebuie sa mai iau din cand in cand o pauza si sa imi zic "Bun! Mi s-a intamplat asta si asta..." sau "Aoleu! Mi s-a intamplat si asta!". Concluziile la care am ajuns nu au nicio relevanta in afara contextului, dar nu m-am putut abtine sa nu imi imaginez viata mea ca o caseta video. Am perioade cand sunt setata pe fast forward. Atunci toate se deruleaza rapid, secventele sunt lipite grosolan intre ele si eu incerc sa raman aceeasi in fiecare cadru. Si apoi mai apas din cand in cand pe Pause sau Slow motion. Singura optiune pe care nu o am in dotare e REWIND si as da multe sa pot sa imi incorporez si un astfel de buton.

Operatie pe suflet deschis

2008-01-12T02:28:00.000-08:00

Bad news people….A mai trecut un an. Peste noi toti…
Si ce prilej mai bun decat un nou inceput pentru a ne face sa ne deschidem sufletele chiar si numai catre sine si sa ne uitam la urmele poate superficiale, sau nu, lasate de 2007 in viata noastra.
De abia am gasit si eu timp sa stau efectiv doar cu mine si sa directionez spiritul meu analitic, nu spre exterior ca intotdeauna, ci spre inauntru. De obicei, acolo, nu dau peste mine ci, de fapt ma intalnesc tot cu ceilalti. Rascolesc printre atitudini pro si contra vizavi de ceva anume, prin toata gama de sentimente, de pareri, mereu raportate la ceilalti. Dar incercand sa trec prin tot desisul acesta de alti mai mult sau mai putin apropiati, am reusit sa dau si de un sine pierdut pe acolo …si l-am intrebat ce a facut el in 2007. Nu mi-a raspuns nimic si a trebuit sa cercetez…
Sunt ani frumosi, care ne aduc zambetul pe buze si la batranete, cand nu suntem prea senili ca sa ni-i aducem aminte, sunt ani in care trebuie sa ne reculegem , sa ne regasim dupa ce realitatea noastra a fost spulberata de ceva tragic …si mai sunt ani de umplutura, in care nu neaparat ca nu am trait dar nimic din ce am facut in acel timp nu reuseste sa ne grefeze durabil sufletul.
2007 a fost un pic cam ametitor si totusi un an bun, dar cu siguranta imi va pali in memorie cu timpul… intre 2006 si 2008, ca un fel de culoar intre doua camere.
Pe 2008 il vreau de partea mea, nu pentru ca am planuri marete si asteptari nemaipomenite. Vreau doar sa vad ce imi rezerva necunoscutul. Nu cer abilitati de clarvazatoare pentru ca nu ma grabesc sa il descopar inainte de vreme. Vreau sa fiu impacata cu alegerile pe care le voi face pentru ca ele sa fie sustine 100% de implicarea mea sufleteasca si mai vreau sa pot sa zambesc in decembrie, privind in urma ... cu un zambet care sa imi revina cand ma gandesc la 2008 si in prag de senilitate.

Ca sa o citez pe Mihaela Radulescu: Ocupa-te cu viata, dar nu uita ca tu trebuie sa o traiesti pe ea, nu ea pe tine.

When you get bit by a snake, you have to suck the poison out

2007-11-04T12:21:00.000-08:00

Ce e rautatea si ce ne impinge sa fim rai? A fi rautacios e ceva inascut sau dobandit pe parcurs, ceva cu care ne inzestreaza, nu natura, ci societatea? Nu vreau sa fac referire la actele grave de violenta, ci mai ales la meschinariile cotidiene, care ne fac sa ne impungem cat mai social cu putinta. Poate rezista intangibila o entitate sociala, fara sa raspunda la rautate chiar si numai defensiv? Sa presupunem prin absurd ca da…si atunci sa ne imaginam cam cum ar fi privita.
Dorinta de a fi primul, nevoia de a excela este o tendinta mai mult ca sigur imprimata de societate si de mediul in care am crescut. Din ea, de deduce automat ideea de concurenta, de unde si tendinta spre egoism ca mai apoi sa ii invidiem pe cei care ne-o iau inainte.
Mai departe, devenim ipocriti pentru a ne face posibile relatii utile si ii periem pe cei de pe urma carora speculam cateva beneficii minore. Dar mult prea devreme ni se pune in gat pastila asta de bunavointa fortata si devenim dusmanosi si incepem sa vorbim pe la spate pe cine putem, tot in speranta de a mai inainta un pas in ierarhie. Asadar, ne aflam in prag de barfa dar, cum cel mai probabil aceasta ajunge zvon, se intoarce indubitabil impotriva celui ce a lansat-o. Ne simtim incoltiti si atunci cade si ultimul zid si ne salvam pielea printr-o minciuna atent ticluita. In caz ca se iveste ocazia putem da vina pe altcineva. Daca totusi am fost desconspirati si suntem in cadere libera, e de neconceput ca triumful sa ramana imbatator si euforic pentru altii, asa ca alegem sa ne afundam in grup, tragand dupa noi pe care ne e mai la indemana. Acolo, undeva mai jos (decat restul?) devenim si mai dusmanosi si ne apucam iarasi de conspirat. Intre timp, ne scuzam ca “Viata asta e parsiva!” si promitem solemn catre sine ca data viitoare sa stim sa ne descotorosim definitiv de obstacole, simpatii inutile si afectiuni dispersante. Si aceasta nu pentru ca am fi toti naturalmente setati spre rau ci pentru ca avem impresia ca ramanem in urma daca nu dam si noi ghionturi ca cei pe care inferioritatea ii face sa se zbata cu infierare sa castige un avantaj, un bonus pe care mai apoi sa il fluture pe sub nas celorlalti, ca un balsam pentru personalitatea lor de mult ciuntita.

I'm too big for my body...

2007-10-19T23:09:00.001-07:00

I'm saying that in the most non-physical way possible. I'm already 5'8" tall. I couldn't bear more. But I feel that my skin is streching to make more room so that I won't burst out through all my pores.I wish I would've felt this way last summer, when it was warmer so that if I do break out I won't face a lot of cold, which would normally make me hurry back in. But that's it, it happened now. Maybe it's because of the 20 episoded of the last series of Gilmore girls that I've watched these days, sitting numb and thinking about my life too. I couldn't possibly know...But I'm too big for my body.

The toamna-ment began

2007-10-19T06:41:00.000-07:00

Ma adun zgribulita in scaun si ma foiesc putin ca poate asa incepe si sangele meu sa circule prin partile mai indepartate ale corpului. Cu nasul in monitor si cu o cana de cafea in fata incerc sa ma scot din starea asta de stand-by si sa ma reeduc sa nu mai bag in seama vremea de afara. Toamna e pentru mine un extraordinar prilej pentru a imi incepe lista de plangeri si nemultumiri: racesc usor pentru ca azi e cald, maine e frig; aerul are o umiditate care genereaza fenomenul de "frizzy hair" spre totala mea exasperare; norii si lipsa de culoare se fac vinovate de starea continua de somnolenta si nu mai vorbesc ca in perioada asta trebuie sa imi ajustez cumva organismul dupa lipsa de grade Celsius. Pana invat din nou sa fac asta o sa fiu bosumflata, ciufulita si de culoare albastruie.
Tot toamna sunt plina de planuri si proiecte si mult mai hotarata decat sunt in restul anului. Bineinteles ca deja incep sa ascult melodii de Craciun, din simplul motiv ca numai gandul la aceasta sarbatoare ma ajuta sa trec mai usor peste dispozitia mea tomnatica.
Da, recunosc ca imi plac si porcariile alea pitoresti legate de toamna: frunze colorate, care iti cad in cap purtate de vant cu tot felul de insecte pe ele, in general paianjeni (am mentionat ca sunt arahnofoba?) sau ploaia marunta care te indeamna sa stai sa citesti o carte, varata sub o patura calduroasa (dar trebuie sa ma duc la seminarul de RP)
Ma declar totusi multumita ca au trecut sarbatorile Iasului si traiesc cu speranta plapanda ca oraselul nostru nu o sa mai fie gazda altor festivaluri si adunari pestrite. Trec cu vederea raliul de azi pe motiv ca imi place sa sofez.
O sa incerc sa ma opresc aici constienta ca nu pot sa compensez acum pentru toata perioada in care nu am mai postat nimic (si nu m-am simtit vinovata pentru asta!).

Emmy Rossum -Slow me down

2007-09-28T23:59:00.000-07:00

Cand credeam ca nimic nu ma mai poate surprinde placut...apare ambient-pop si Emmy Rossum, un fel de varianta ecologica a lui Britney.

Noua specie de femei Controloolicele

2007-06-28T21:13:00.000-07:00

Ok...toti avem manii si obsesii si diverse moduri de a privi si de a ne organiza viata. Eu am mania de inventa si combina tot felul de cuvinte, dar asta e irelevanta in contextul in care o tendinta generala, cu caracter de boala moderna, tinde sa afecteze partea cea mai numeroasa a populatiei Globului, si anume femeile. Da, feminismul are efecte secundare. Boala dezvoltata e un fel de reprecursiune la dorinta femeilor de a le face pe toate si cat mai bine posibil. Nu e de ajuns ca trebuie sa faca ce fac si barbatii, femeile vor sa ramana si femei si cum spiritul de competitie a crescut de la un deceniu la altul acum feministele fervente aspira la un statut de divinitate omniprezenta si omnipotenta care nu asteapta sa i se decida destinul ci isi planifica ele destinul de la cap la coada.
In aceste circumstante, anxietatea, caci despre ea este vorba, ne afecteaza pe aproape toate dintre noi, cele care visam la o slujba cat mai buna, la o familie cat mai buna, la o silueta de invidiat si eventual si la o casa cat mai mare. Grija zilei de maine ramane un fel de mit pentru cei care nu au reusit sa isi asigure un trai decent, pentru ca boala in cauza face victime mai ales in randul carieristelor, celor care trebuie pana la 25 de ani sa ajunga la un anumit nivel de cariera, pentru ca in urmatorii cinci sa avanseze pana la un alt punct, cu atentie planificat.
Conceptul de "a trai clipa" este doar o scuza pentru cei lenesi iar spontaneitatea e ingaduita doar daca are de a face cu un moment de respiro in program. Doar atunci poate feminista de azi sa se descalte si sa mearga prin iarba sau sa faca o drumetie neplanificata. Aceasta este perceputa insa ca o nebunie de moment ce trebuie compensata cu planuri riguroase, cu calcule pentru a recupera momentul de ratacire pentru ca acel moment e posibil sa duca la ruinarea tuturor planurilor viitoare.
Adevarul este ca cei mai multi nu concep sa pluteasca in deriva, fara sa nu aiba macar cateva repere fixate pentru viitor, si faptul ca femeile duc aceasta obisnuinta la extreme e doar o alta obsesie a sexului frumos. Si ne invartim intr-un cerc inchis de manii si fixatii, fara de care poate am fi mai spontani si mai liberi, dar si mai dezorientati si mai delasatori.

Si infinitul se opreste aici...

2007-06-25T08:46:00.000-07:00

De obicei, ma simt mica... Mica, nu in raport cu universul ca asa am fi toti mici, ci mica in comparatie cu unele persoane. Nu e vorba de inaltime ci de perspectiva. Sunt sigura ca fiecare om se poate gandi macar la o singura persoana remarcabila din viata lui, o persoana care misca suflete si antreneaza energii imense. Si eu am intalnit astfel de persoane...si ma simt mica.
Azi mi-a trecut o idee prin cap, asa...un gand pasager ca as putea sa cresc si eu, ca vreau sa cresc. Si din infinitatea aia de ganduri limitate si visuri irealizabile s-a ales praful. Infinitul meu s-a oprit azi. Realitatea mea incepe maine...Pana atunci nu imi ramane decat " to pray for the best" si sa indemn pe toti la un dur dar benefic proces de crestere...pentru ca nu e important daca iesim invingatori ci e important daca reusim sa terminam cu bine cursa.

Vrei marea cu sarea? Cere-o!

2007-06-05T05:25:00.000-07:00

Sunt absolut sigura ca majoritatea dintre voi sunt cuprinse de un pesimism malign, care nu va lasa sa dormiti linistite...Adica, acum ca e sesiune, s-ar putea sa stati mai bine cu somnul pentru ca nimic nu contribuie mai mult la o odihna buna decat un curs de cateva pagini. Dar in principiu, boala femeii de azi este anxietatea. Si de ce? De frica a nu obtine ceea ce vrea, de grija zilei de maine, a banilor, a sanatatii tale, a mamei, iubitului, pisicii, a copilului vecinei de la III...si daca vecina nu are copil sigur se gaseste inca o persoana pentru care suntem gata sa ne facem griji. News flash: permanenta veghe asupra problemelor tale si a altora nu o sa le usureze viata celor vizati, nu o sa schimbe lumea si nu o sa te transforme in Miss World. De obicei, daca doresti ceva cel mai simplu mod de a obtine acel lucru este de a-l cere. Nu gasi scuze si nu considera ca nu meriti. Tendinta generala a femeilor la serviciu este de a astepta sa li se recunoasca meritele. Muncesc mult, dau randament bun si au succes in ceea ce fac, dar majoritatea nu indraznesc sa ceara o promovare sau bani in plus la salariu. Daca ai indoileli incearca intai sa te evaluezi corect si apoi sa iti confrunti boss-ul. Nu trebuie sa fii agresiva dar nici servila. Foloseste un ton serios si argumentativ, pentru ca la urma urmei determinarea ta nu se poate sa ramana nerasplatita.
P.S. Tactica merge si in celelate domenii ale vietii cotidiene. Asa ca, gandeste-te daca iti trebuie marea...si sarea, si apoi treci la capitolul de formulare a cererii...

Off topic: Blogging vs. Jurnalism

2007-06-04T21:54:00.001-07:00

Pana la un dorit featuring avem, momentan, un realist "vs."

blogerii sunt persoane particulare, leaga relatii pot fi pasionali, nebuni sau revoltati in timp ce jurnalistii trebuie sa respecte mult promovata obiectivitate
blogerii fac un fel de munca voluntara in timp ce jurnalistii au si zi de salariu
blogging-ul nu este o profesie pe cand jurnalismul da
blogurile pot contine fapte, amanunte relevante numai pentru autor, jurnalistii informeaza despre evenimente de interes general
blogul nu costa nimic oricat de des ar fi utilizat pe cand celelalte canale media trebuie intretinute prin costuri
blogerii sunt liberi aproape din toate punctele de vedere, jurnalistii sunt constransi din foarte multe puncte de vedere
blogerii nu au un cod deontologic pe care trebuie sa il respecte, precum jurnalistii
blogerii beneficiaza de toate facilitatile internetul, media inca functioneaza pe mijloacele clasice
exista posibilitate imediata de feed-back in cazul blogului, in timp ce interactiunea cu presa se realizeaza mai greu
blogerul nu are credibilitate, mai ales daca alege sa isi pastreze anonimatul, pe cand jurnalistul este o persoana publica si si credibila

Si totusi, avem si asemanari:

in cazul ambelor vorbim de public-tinta, pentru ca ambele presupun existenta unei anumite categorii de cititori
ambele au, macar in principiu, o anumita periodicitate
si blogerii pot ajunge sa isi fidelizeze cititorii si sa se bucure de o anumita credibilitate
informatiile postate/publicate trebuie sa urmareasca, in mare, aceeasi tema pentru fidelizarea cititorilor
ambele trebuie sa aiba o identitate bine definita

Negocierea

2007-05-17T05:05:00.000-07:00

Fie ca mergi la piata imboldita de pofta brusca de legume proaspete sau ca se preconizeaza o avansare, esti mereu pusa in situatia de a negocia. "Tocmeala" poate fi foarte placuta, in situatia in care ti s-a propus un post, deci reprezinti exact omul pe care il doresc ei, fie ai fost acceptata la un interviu si vrei sa mai obtii ceva in plus in pachetul jobului.

Fii sigura pe tine, dar nu intepata
Multumeste angajatorului pentru oferta facuta, oricare ar fi ea
Nu fi aroganta: aminteste-ti ca nu esti de neinlocuit
Nu te pronunta niciodata pe loc: cere timp ca sa poti analiza pe indelete oferta
Treci la atac! Majoritatea angajatorilor sunt dispusi si chiar se asteapta sa negocieze celi putin unul sau doua aspecte din pachetul salarial
Fereste-te sa spui "vreau" - suna imperativ si nu lasa loc de negociere
Nu accepta fara sa fi primit oferta finala in scris.

Stii ca...

2007-05-17T04:58:00.000-07:00

Acestea nu sunt privilegii pe care ti le acorda boss-ul, ci drepturi reglementate prin lege:
1. Concediile pentru formare profesionala se acorda la solicitarea salariatului, pe perioada studiilor
2. Munca suplimentara se compenseaza prin zile libere platita sau spor la salariu
3. Sarbatorile legale nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual (minimum 20 de zile pe an)
4. Ai dreptul la concediu de maternitate si de crestere a copilului de pana la 2 ani
5. Pauza de masa este de cel putin 30 de minute
6. In cazul unor evenimente familiale deosebite, ai dreptul la zile libere platita
7. Pentru rezolvarea unor situatii personale, ai dreptul la concedii fara plata

Nominalizatii sunt...

2007-05-17T03:50:00.000-07:00

Si leapsa se duce la...
http://stilultau.weblog.ro
http://condurate.weblog.ro
http://suntemeuropeni.weblog.ro/

La birou sau la plaja?

2007-04-17T02:21:00.000-07:00

Pana unde poti sa impingi limita vestimentara la birou? Judecand dupa ultimele tendinte o poti impinge mult si bine pentru ca se poarta minimalismul iar scortoasele costume fac loc camasilor satinate si senzuale si balerinilor comozi si colorati.
Pana mai ieri femeia business era mereu la sacou, pantofi cu toc..in fine! Un look ce inspira incredere. Femeia de cariera nu era numai muncitoare dar si foarte serioasa, bine infipta in realitatea cotidiana, relista si eventual si dura. Mai era si diplomata si neobosita, dar fac abuz de adjective.
Noua tendinta in materie de office style propune un prototip de femeie ceva mai reala. Acesta femeie este constienta de nevoia ei de comfort, de libertate. Nu este infailibila si rece ci chiar are slabiciuni. Este o persoana care face uneori gafe dar care munceste mult.
Aceasta moda “golasa” tinde sa fie mai populara printre generatiile tinere, care refuza sa se mai supuna vechilor coduri vestimentare. Notiunea de casual a devenit ambigua iar de la atasamentul obsesiv pentru blugi s-a ajuns la slapi, fuste tip curea si maieuri sub-dimensionate. Dar ca sa o luam logic….daca porti slapi la birou, la plaja ce mai porti?
In sfera profesionala, iti creezi propriul brand – TU – care este perceput in functie de cum te prezinti. Daca vrei sa ti se recunoasca capacitatile intelectuale fara sa se faca referire la sex-appeal-ul tau, atunci nu iti flutura nurii prin fata colegilor de la munca. E drept ca avem de a face si cu o conceptie ca femeile sexy nu ar putea fi si destepte, dar pana se schimba aceasta perceptie trebuie sa ai grija ce latura a ta o promovezi la locul de munca.

Trendul etern: bunul-simt

2007-04-17T02:15:00.000-07:00

Muncesti 3 saptamani la un proiect, fugi ca bezmeticul dupa stiri, ai surse, relatii, pile dar daca dai buzna in biroul sefului fara macar sa bati la usa munca ta se cam duce pe apa Sambetei. Ambitia si istetimea ta nu fac nimic daca nu sunt completate macar de putina diplomatie si respect.
Manierele profesionale nu numai ca iti asigura o imagine buna la locul de munca dar iti asigura si promovabilitatea in ochii sefului.
Dar sa o luam si pe cealalta parte. Ti-ar placea sa lucrezi la un proiect cu o persoana care te intrerupe cand vorbesti, care mesteca guma zgomotos, care nu iti respecta munca?
De la rontaitul de chipsuri la telefon pana la enervantele intarzieri de mai bine de jumatate de ora, obiceiurile proaste iti afecteaza grav imaginea in cadrul firmei la care lucrezi , mai ales daca urmaresti o avansare.
Nu tutui pe toata lumea si nu inlocui “Buna Ziua!” cu Servus, Salutare sau Ciao!
Nu cere ceea ce ai nevoie direct, ci intreaba mai intai interlocutorul ce face.
Nu trimite e-mailuri deocheate la colegii de birou.
Nu uita sa multumesti sau sa iti ceri scuze daca ai nimerit intr-un moment nepotrivit.
Nu oferi picanterii din viata personala colegilor care nu stiu ce e aceea discretie.
Nu invada spatiul colegilor si nu asculta muzica tare.
Nu uita sa iti pui telefonul pe Silent intr-o sedinta.

15 minute sub asediu...de intrebari

2007-04-02T00:33:00.000-07:00

Dupa multe CV-uri depuse si numeroase zile de asteptare, ai fost intr-un final chemata la interviu. Depasesti momentul intial de bucurie, dar se instaleaza imediat cel de panica, moment ce se consuma si el destul de rapid lasand in loc o stare stabila si durabila de nesiguranta.
Te prezinti la interviu, in fata celui pe care il vezi ca viitorul tau boss. Vestimentatia ta e impecabila, deux-pieces-ul arata foarte "office", ai in mana o mapa cu acte in mai multe exemplare in caz ca sunt mai multe persoane care te intervieveaza, machiajul e discret iar tu esti cat se poate de calculata. Dai raspunsuri ireprosabile si cat se poate de potrivite la toate intrebarile, nu iti scapa nici o gafa, totul decurge bine si…totusi, la final ti se spune ca nu ai primit postul.
Cam de ce se intampla asta? Pentru ca tu iti expui oferta ta de servicii la cererea lor de munca, oferta care daca vrei sa atraga trebuie sa fie cat mai inedita si cat mai orginala. Nu trebuie sa ai o atitudine rigida, opaca si sa iti ascunzi total personalitatea in spatele raspunsurilor atent ticluite si memorate acasa. Un pic de spontaneitate, originalitate si initiativa vor demonstra ca esti apta pentru postul dorit.
Esti o profesionista? Chiar nu conteaza daca nu stii sa iti aliniezi oferta pe aceeasi lungime de unda cu cea a angajatorului. Statul cuminte pe scaun, zambetul cald si incasarea in liniste a intregului tir de intrebari nu iti vor asigura neaparat si jobul dorit. La randul tau trebuie sa dai dovada de interes si sa iti examinezi angajatorul. Daca ai unele rezerve sau nelamuriri e bine sa nu ramana neclarificate!
Zilele dinaintea interviului trebuie si ele fructificate. Studiaza realizarile firmei, clientii, concurenta, istoricul.
Asigura-te ca stii unde e sediul firmei si cum sa ajungi acolo la timp, luand in calcul si unele incidente care ar putea sa te intarzie.
Exerseaza-ti talentul oratoric in oglinda, avand grija sa nu iti cenzurezi gesturile care te caracterizeaza, dar nici sa cazi in teatralitate. Se stie ca o strangere ferma de mana da impresia de siguranta si incredere de sine…totusi, e bine sa nu ii nenorocesti mana angajatorului ca sa arati cat de sigura esti.
Vestimentatia nu trebuie sa fie nici mai mult nici mai putin decat comoda si sa iti dea o stare de bine (tentant, dar nu …nu poti merge in echipamentul de alergat decat daca jobul o cere). Trebuie sa pari profesionista, iar discretia e cuvantul de ordine. Totusi si aici personalitatea ta isi poate spune cuvantul cu ajutorul accesoriilor si a culorilor.
Ajuns in fata boss-ului, prima regula e sa fii sincera. Toate abilitatile pe care le declari iti vor fi intr-un fel sau altul probate la interviu sau dupa. Asa ca nu are rost sa te declari o fire foarte dinamica doar pentru ca da bine in CV cand tu tanjesti dupa 8 ore de stat pe scaun.
Formulele standard, desi cuprind necesarul de informatii, nu demonstreaza decat ca ai consumat destula lecitina. Inchipuie-ti ca esti un produs intre alte 40 de produse similare…promoveaza ce ai deosebit sau intr-un mod original pentru a iesi din anonimat.

The head hunter got the copywriter

2007-03-26T07:06:00.000-07:00

Era o vreme cand toti isi scoteau palaria in fata ta daca erai avocat sau medic. Sa nu mai vorbim de mult respectatul “domn inginer”. Acum, in conceptia populara, daca esti avocat musai esti plin de fite si lucrezi la vreun birou notarial unde pui stampile pe certificate iar daca esti medic ce sa zicem?... numai atentiile iti mai misca inima.
Astazi, cartile de vizita sunt mult mai atractive daca sub nume scrie o denumire, de preferabil in engleza, cu inteles dublu si incetosat. Aceste slujbe sunt provocatoare, ravnite si suna al naibii de bine! Si cum sa nu sune daca numai simpla rostire a denumirii jobului lasa lumea cu gura cascata. Mama banuieste ca tu nu te-ai angajat nicaieri si ca te intretine cineva iar vecina de la II cand a auzit ca esti “copiroaitar” a scotocit in toate partile si cum nu a auzit ce e ala, banuieste ca o fi vreo secta.
Primul job care face furori este cel de copywriter. Oficial, copywriterul este cel care creaza ideea/textul inclus in mesajele publicitare, pornind de la indicatiile primite de la client. Off-record, copywriter-ul este un rasfatat al vietii profesionale. Ajunge la serviciu asa cum ii vine inspiratia si dispare la fel de brusc pentru o incursiune in locurile care il aprovizioneaza cu idei….belferul, closca cu ideile de aur, el e ganditor si e mereu gata sa creeze, excentric si original.
Ce face el de fapt? Creeaza sloganuri, dialoguri, descrieri de produs. Dincolo de imaginea idilica a geniului care se perinda misterios prin birou gata sa mai scoata o perla, copywriterul are si el un program 9-17 care nu tine cont de fazele inspiratiei lui, creativitatea lui trebuie sa fie mereu in limitele impuse de client si are si el un punct slab, ca toti muritorii de rand: deadline-urile.
Art director-ul traieste si el in lumea creatiei absolute. In cadrul unei agentii de publicitate cei doi lucreaza mana in mana pentru ca art directorul este cel care se ocupa de transpunerea in imagini a mesajelor concepute de copywriter. El este cel care da tonul vizual al produsului iar munca lui nu e deloc usoara. Inchipuiti-va ca trebuie sa creati o imagine fresh, plina de semnificatii in fiecare zi. Deci, poate o fi salariul de peste 1000 de euro dar ca sa ii si castigi trebuie sa fii un fel de guru al graficii.
Pana acum, am vorbit de un fel de poeti moderni si pictori nonconformisti, transpusi in varianta moderna. Dar cine le da si astora un upgrade? Pai nimeni altul decat trainer-ul. El este un fel de dascal pentru ratustele ratacite ale companiilor, un fel de formator de minti. El elaboreaza strategii, face statistici si incearca sa descopere si sa elimine punctele slabe in organizarea unei firme. Oricat de frumos ar suna jobul, nu trebuie de fapt sa stai in birou si sa dai sfaturi, pentru ca el nu se ocupa de elevi de liceu care asculta muzica in ultima banca ci de adulti, de profesionisti care se asteapta sa le fie provocate limitele, sa li se arate solutii revolutionare. Ce iti trebuie ca trainer? Multa energie. In primul rand. Apoi excelente abilitati de comunicare si de multa rabdare, cunostinte despre natura umana si de experienta de viata.
Si, in fine, am ajuns si la temutul head hunter. Oricat de fioros ar parea, el este de fapt un fel de James Bond al Resurselor Umane. Este un recrut iscusit, are acces la informatii private, se invarte in cercuri de oameni sus-pusi si cluburi exclusiviste unde gaseste oamenii-cheie…pentru ca asta trebuie el sa faca. Sa gaseasca omul potrivit pentru jobul potrivit. Si nu orice fel de job, ci un post de conducere. El trebuie sa fie charismatic, original, cu o cultura generala extrem de vasta, un bun negociator si o fire persuasiva.

Intre 5 si 30 de secunde. Atat dureaza...

2007-03-18T23:52:00.000-07:00

Cam atat ii trebuie interlocutorului tau sa te “citeasca”. Depinde de tine daca reusesti sa trimiti mesajul corect.
De ce nu merge rochia aia alba decoltata, care iti scoate atat de bine in evidenta bronzul, la interviul pentru postul pe care l-ai ochit saptamana trecuta? Pentru ca cerberii de la Resurse Umane te vor manca de vie, incercand sa afle daca intelectul tau e la fel de promitator ca decolteul si sub privirile lor voit morocanoase o sa te misti stingherita.
Se pare ca prima impresie contureaza atat de explicit imaginea pe care o avem de oferit, incat este perceputa de majoritatea ca un barometru al intregii personalitati. Chiar daca la interviu te duci cu o haina imprumutata si cu o siguranta putin fabricata, angajatorii s-ar putea sa iti cada in plasa daca stii sa iti joci rolul pana la capat.
Ecuatia primului impact e formata in proportie de 40% din limbajul trupului si vestimentatie, 30% din tonul vocii si de doar 30% din ceea ce exprimam verbal. Intr-un mediu profesional, indicatorul fundamental al limbajului trupului este strangerea de mana. O “mana bleaga” nu o sa impresioneze pe nimeni chiar daca CV-ul concureaza Biblia la numarul de pagini.
Un alt criteriu esential este tinuta. Mergi adunata si te prelingi pe langa pereti? Incearca sa fii mai increzatoare in fortele proprii, mergi cu spatele drept si capul sus. Oamenii (desi nu recunosc toti asta) sunt atrasi de forta si succes, de aceia care par ca au tot ce isi doresc.
Vestimentatia. Nu tot ce e alb inseamna profesionalism. Poate ca Andreei Esca i-a prins bine ca s-a descaltat la interviu dar daca tu nu esti dispusa sa mizezi pe gustul pentru originalitate al interlocutorului e mai bine sa ai partile esentiale ale corpului acoperite cu piese vestimentare decente si incheiate la toti nasturii…ca doar tu vrei o slujba, nu o invitatie la cafea (pentru cele care, de fapt, nu vor neaparat postul recomandam calduros ciorapii plasa si ruj rosu).
Tonul vocii si o atitudine politicoasa, dar nu servila…sunt si ele esentiale si trebuie sa intre in acelasi efort de a da impresia ca tu esti cea mai buna alegere.

Pledoarie pentru o stare de bine

2007-03-18T23:39:00.000-07:00

Aer greu…trecatori enervati. O fata grabita, fara cheile de la masina isi face loc printre fetele cenusii, reci. E singura. Isi trece din cand in cand degetele prin par, regretand ca nu a folosit mai mult fixativ dimineata. Merge incet, calcand atent pe trotuarul imbibat cu apa. O rafala de vant o face sa tresara si sa-si ridice gulerul la haina. Ploaia se inteteste. Parul care ii tot vine in fata ii distrage atentia si ii da o stare de agitatie; se gandeste cu groaza la soarta proiectelor tocmai acum scoase de la printat, aflate la cheremul nemiloasei umiditati.
Ochii ii ratacesc pe strada. Un barbat de vreo 40 de ani se uita lung la ea. “Oare se vede ca sunt derutata? Oare se uita la parul meu? Mi s-a intins rimelul? E nasul meu prea evident?”

Nemultumirea nu e doar o traire de moment…nemultumirea a devenit pentru unii un mod de viata. Si odata ce click-ul s-a produs si aceasta stare a incoltit in tine ea te acapareaza, se intinde ca o maladie si face ca orice neplacere, oricat de minora, sa ajunga cel putin un mare disconfort.
Ai fi vrut sa iti mearga mai bine, ca lucrurile sa fi evoluat in unele puncte catre alte directii. De la visul de a fi balerina de la 5 ani pana la cel de model de la 16…cum de ai ajuns economista cand tu visai glorie artistica?
Din clipa in care te postezi dimineata in fata oglinzii te supui unui tir nemilos de intrebari: “Sunt destul de slaba? Am tenul suficient de luminos? Am fesele destul de ferme? Am dintii indeajuns de albi, parul destul de stralucitor, buzele destul de pline? Am ochii prea mici si nasul prea mare?”. Indubitabil, ai fi mult mai atragatoare daca ai conduce masina X….si ai fi mai fericita daca te-ai imbraca de la firma Y, ai fuma tigari Z si ai manca produse T.
Asa de curiozitate, fa un exercitiu. Intampina orice colega sau prietena cu replica “Dumnezeule, arati superb! (conditie: complimentul trebuie sa fie sincer) si vezi cum reactioneaza. Un astfel de test desfasurat pe parcursul a o saptamana, intr-un colectiv numai cu fete cu vino-ncoa’ s-a soldat numai cu raspunsuri de genul: “Eu superba? Cred ca nu vezi bine.”, “Nu stiu ce m-as face fara produsele de machiaj, ca am niste cearcane!”, “ Sa ma vezi cand ma trezesc. Ai rupe-o la fuga!”, “Probabil tu mergi pe principiul ca frumusetea vine din interior!”.
Nu, nu zice nimeni ca trebuie sa ai un pancreas dragalas ca sa fii frumoasa in interior dar, in loc sa iti iei postura de victima a fortelor malefice care vor sa iti strice dispozitia, incearca pentru un moment sa te gandesti la ce ai…da, viata ta e grea, muncesti mult, tii cura de slabire dar eforturile tale nu raman nerasplatite si numai tu trebuie sa ai grija de asta. E greu sa lasi negrul doar pentru ocaziile speciale si sa adopti indraznetul roz, dar daca e asa de greu...pana la rozul dens incearca niste pasteluri.

Basic Idea

2007-03-05T10:50:00.000-08:00

Dupa ce am incercat mai multe platforme am ajuns si eu pe Blogger si cu putin noroc raman aici. Cam despre ce vreau sa scriu? Daca nu se intelege din titlu as vrea sa adaug ca acesta o sa fie un blog despre job-ofobi, job-ofili si cam despre tot ce ar trebui sa stie un student care se confrunta cu primele sale locuri de munca. Career-on nu se vrea a fi numai un ghid de cariera ci si o metoda de relaxare pentru cei care uita sa mai plece de la serviciu sau pentru cei care incearca sa scape de sub ochii iscoditori ai colegului de la biroul alaturat.